De cand eram mic am avut o dorinta
Sa beau un ceai cu Dumnezeu
Eu o nenorocita fiinta
Sa beau un ceai cu un zeu
Am inceput sa ma rog la icoane
Sa vina si Domnul la mine
Am adus mii de plocoane
Unde e Domnul de ce nu mai vine ?
Am inteles ca poate e ocupat
Are o lume de condus la picioare
Si eu un vierme mic si neinesemnat
L-am chemat la un ceai. Vai ce eroare
Fiind satul de atatea minciuni pamantesti
M-am gandit sa port un dialog cu un sfant
Sa-mi trimita un inger cu ganduri ceresti
Sa mai vorbesc cu el cand si cand
Dar nu imi trimise vre-un inger curat
Si nici nu aparu Dumnezeu
Iar o sa beau ceaiul sarat
Asa cum fac de ani mereu
Publicat de
Faust
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu