Prizonierii viselor tarzii
Prizonierii viselor desarte
Te astept pe tine nimfa sa vii
Sa ma mai ierti de pacate
Ziua in zi se face noapte
Pe cer e atata intuceric
Pasari mii se scutur moarte
Si cad in adancul feric
Pamantul arde si e ars
Iar apa toata e rapita
In umbra ultimului vals
Viata toata mi-e sfarsita
Chiar Dumnezeu se pare
Din tronul sau prea luminos
Incearca fuge si dispare
Spre adancul pacatos
Satanele si diavoli zboara
Peste fata fostului pamant
Ingerii se bat si se omoara
Si apoi se las purtati de vant
Sunt asa de viu si asa de ucis
Imi pare ca lumea ma bate
Ma vad de pe acum uitat in abis
Purtant o lume intreaga in spate
Publicat de
Faust
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu