Viitorii poeti

Un popor e mort atunci cand ii mor cuvintele. O poezie pentru un popor

De cand eram mic am avut o dorinta
Sa beau un ceai cu Dumnezeu
Eu o nenorocita fiinta
Sa beau un ceai cu un zeu

Am inceput sa ma rog la icoane
Sa vina si Domnul la mine
Am adus mii de plocoane
Unde e Domnul de ce nu mai vine ?

Am inteles ca poate e ocupat
Are o lume de condus la picioare
Si eu un vierme mic si neinesemnat
L-am chemat la un ceai. Vai ce eroare

Fiind satul de atatea minciuni pamantesti
M-am gandit sa port un dialog cu un sfant
Sa-mi trimita un inger cu ganduri ceresti
Sa mai vorbesc cu el cand si cand

Dar nu imi trimise vre-un inger curat
Si nici nu aparu Dumnezeu
Iar o sa beau ceaiul sarat
Asa cum fac de ani mereu

Despre mine

Talentele se nasc mereu. Mereu unui copil i se apropie de suflet o stea norocoasa. De multe ori acea stea se pierde in mijlocul omenirii se pierde in mijlocul atator rautati si invidii, publicati o poezie nu conteaza cat de proasta dar sa o publicati sa vada lumea ca speranta moare ultima. Inceputul e mai greu oricum.