Viitorii poeti

Un popor e mort atunci cand ii mor cuvintele. O poezie pentru un popor

Un trup fara de cap ca o corabie fara vele
Ca un naufragiu pe nisipul unei plaje
Ca un turist nenorocit pierdut de bagaje
O biata fiinta in cautarea unei stele

Cu ce sa il compar ? Nu stiu
Caci nu e om poate nici fiinta
E doar speranta si dorinta
Un trup decapitat dar totusi viu

As putea sa il numesc un vis
Un calator din somn in somn
Bagaret in capul celor ce dorm
Un fost cosmar pierdut prin paradis

Un inorog ce-si cauta gloria intr-o stea
Alearga ca un visator dupa o lumina
Un evadat, un condamnat fara vre-o vina
Urmaritorul unei umbre stupide si rea

Asemeni acestui visator sunt eu
Alerg mereu dupa umbre si vise
Caut mereu oceane aprinse
La fel ca bietul Orfeu

Despre mine

Talentele se nasc mereu. Mereu unui copil i se apropie de suflet o stea norocoasa. De multe ori acea stea se pierde in mijlocul omenirii se pierde in mijlocul atator rautati si invidii, publicati o poezie nu conteaza cat de proasta dar sa o publicati sa vada lumea ca speranta moare ultima. Inceputul e mai greu oricum.