Viitorii poeti

Un popor e mort atunci cand ii mor cuvintele. O poezie pentru un popor

Era iarna si ai iesit pe usa
M-ai transformat intr-un pumn de cenusa
Ti-ai intors privirea spre mine
Si mi-ai urat sa-mi fie bine

Ce noapte fatala atunci
Ti-am trimis prin vant atatea rugi
A fost noaptea in care ai plecat
Departe, de mine cred c-ai uitat

Poate si acum dormi intr-o gara
Tinandu-te de mana cu norocul
Si eu plangand in fiecare seara
In vatra arde de atata vreme focul

Sau cine stie unde esti
Caci ai plecat in lumea larga
Poate ai ajuns cucoana-n bucuresti
Sau intr-o capitala plina de vuiet si larma

Sau te-a facut Zeus vre-o nereida
Sa canti din lira cu Apolo
Sau poate acuma dormi cernita
Manaci cum poti pe ici pe colo

Cine stie unde te-a dus destinul
Sa stii ca eu sunt tot aici in poarta
Ma lupt cu amarul si chinul
Ma plang pe mine. Doamne ce soarta

Despre mine

Talentele se nasc mereu. Mereu unui copil i se apropie de suflet o stea norocoasa. De multe ori acea stea se pierde in mijlocul omenirii se pierde in mijlocul atator rautati si invidii, publicati o poezie nu conteaza cat de proasta dar sa o publicati sa vada lumea ca speranta moare ultima. Inceputul e mai greu oricum.