Viitorii poeti

Un popor e mort atunci cand ii mor cuvintele. O poezie pentru un popor

In jur e atate nenorocire si durere
Si eu sa rad mai am putere ?
In jur e plin de muribunzi
De batrani plouati si uzi
De copii schilozi si orfani
De avari cu prea multi bani
E plin de rautate si de greu
Si-n cap aveti doar dragoste mereu !

Va ganditi la dragoste si la pupici
Trecand pe langa cersetorii mici
Ce in zadar va-ntind o mana
Ca n-au mancat de o saptamana
Iar hainele murdare rupte
Ce au trecut prin mii de lupte
Atarna de saraci ca si un gunoi
De ce ganditi mereu la voi ?

Mergeti prin cofetarii la prajitura
Mereu prin bar la bautura
Si strada-i plina de saraci
Ce dorm sub poduri, sub copaci
Si peste tot vedeti orfani
De ce nu-ntindeti cativa bani ?
Stiu, sunteti indragostiti
Dar asta nu va face sfinti

Despre mine

Talentele se nasc mereu. Mereu unui copil i se apropie de suflet o stea norocoasa. De multe ori acea stea se pierde in mijlocul omenirii se pierde in mijlocul atator rautati si invidii, publicati o poezie nu conteaza cat de proasta dar sa o publicati sa vada lumea ca speranta moare ultima. Inceputul e mai greu oricum.