Viitorii poeti

Nu voi sa parasesc Bizantul
Nu voi sa trec prin poarta de arama
Nu voi sa fiu batut cu lantul
Si mandri sa m-atarne-n rama

Nu voi sa ajung prin paradis
Sa gust din mana cea cereasca
Nu voi sa te privesc in vis
Privirea-mi sa te pangareasca

Nu voi sa explorez americi
Nu voi sa-l bat pe Napoleon
Nu voi s-omor conducatori anemici
Sa distrug armate cu un batalion

Nu vreau nici gloria sumbra
Nu vreau sa am curaj
Ma multumesc sa stau in umbra
Cu numele de las

Nu vreau nici soare si nici stele
Nu voi sa il ating pe Hyperion
Caci sa le car.. sunt mult prea grele
Si nu mi-ar folosi nici un milion

Nu voi sa zbor pe langa nori
Caci zboru-i greu si timpul e putin
Si as putea sa fac erori
Mai bine asa mai bine ma abtin

Nu nu voi nici sa mai traiesc
Caci viata a ajuns sa doara
Iar nimanu-i nu ii doresc
Sa se mai nasca a doua oara

Nu cer nimic caci nu am ce oferi
Doar trupul meu pagan si gol
Il dau pamantului cand n-oi mai fi
Sa il pastreze ca pe-un sol

Sa ma agate intr-o funie
In piata vechiului Bizant
Sau sa m-aprinda cu manie
Si sa m-arunce intr-un sant

Sa vina revolutii si razboaie
Sa treaca peste-al meu sicriu
Si voi batuti de vant batuti de ploaie
O sa va rad in fata
Caci nu o sa mai fiu