Viitorii poeti

In veacul XV cel trecut
Pe pietrele marelui paris
Un mic copil prea plans si abatut
Cersera la coltul strazii Chateau-Pris

Plangand din ochii de cristal
O lacrima amara si curata
Statea pe jos ca fostul animal
Ce-mpodobea odaia regelui odata

Trecatorii grabiti si furiosi
Nu il vedeau dar oare cine ?
Privea spre ochii cei duiosi
Cu mana intinsa spre un bine ?

Dar iata cum departe un car
Impodobit cu aur ca un vis
Lumina puternica a unui far
Se apropia incet de Chateau-Pris

Curiosii se uitau inspre lumina
Si excalmau in marea lor uimire
Ca regele avea sa vina
Ce noroc pe dansii ce marire

Cand in sfarsitul corveta preamarita
Ajunse in coltul marelui castel
Dinspre multimea falnica si preauimita
Iata cum tasni un baietel

Se apropie de fata chipului domnesc
Acelasi Ludovic al XI-cea care domnea
Peste Parisul cel ceresc
Acelasi care Franta o conducea


Cand baiatul se vazu in fata unui rege
el Il privi momentul celui trist
Si il scuipa in chipul lui prea rece
In chipul lui de Antichrist

Desigur ca o garda din marele anturaj
Scoase o sabie si il ucise pe marele baiat
Un popor pe chipul lui cel plin de curaj
A fost pe loc ucis si in sant aruncat

Dar regele se sterse de scuipat
Si cu privirea intinsa spre norod
Scuipase la randu-i pe baiat
Si plecase mai departe peste pod !