Viitorii poeti

Am ajuns sa iubesc doar iubiri
Amagitoare si desarte meduze
Doar doua salcii trecute amintiri
Ma mai aproprie de fadele-ti buze

Unde ma duceti visuri desarte
Schimbatoare izvoare cu apa murdara
Ma inecati in ale mele pacate
Un chip de gheata sub un soare de vara

Se apropie incet printre stele
Domnul sa planga peste chipul tau
Iar eu privesc iar spre visele mele
Si-ncep sa simt ca-mi pare rau

Printre porumbul taiat de tractoare
Se strecoara o umbra divina
Printre fum si printre zgomotul de motoare
Mi se strecoara in suflet o vina

Si ma indrept din nou spre al tau chip
Si te intreb ce vina port
Dar taci si taci mereu , mie imi vine sa tip
Imi vine sa plang caci glasul ti-e mort

Dar din ochi nu mi se scurge nimic
O lacrima amara nu curge
In fata ta sfanta doamna ingenunchez umilit
Si din piept mi se naste un fluviu de sange

Doar umbre ma poarta acum
Peste tot sunt sunt flacari fierbinti
Nu vad nimic ratacit de al meu drum
Nenorocite umbre cum ma umiliti

Iata si destinul cum moare
Saturat sa ma urmeze in iad
Saturat de atata sudoare
E mort , si eu sunt vinovat !

Sau tu esti vinovata oare
Ca nu ai vrut sa ma iubesti ?
M-ai parasit fara sa stii ca doare
Pe mine nu mai vrut dar oare ce-ti doresti

O lebada pe lacul ei
Se plimba asa de tainica si cuminte
Tu linistea vrei sa i-o iei
Nenorocita femeie lipsita de minte

Am ajuns sa iubesc doar nimic
Doar nimicuri goale si reci
Un mic vagabond prea murdar si prea mic
Sa te priveasca doamna cum pleci