Viitorii poeti

Un popor e mort atunci cand ii mor cuvintele. O poezie pentru un popor

Uita-ne primavara

O alta primavara ne intra prin suflet
O alta primavara ne bate-n fereastra
Apare din nou verdele-n cuget
Apare din nou primavara maiastra

De ce a venit din nou aceasta zana
De ce nu a ramas in regatul de foc
Poate pleca caci lumea-i batrana
La fel ca noi muritorii lipsiti de noroc

In urma iernii ce a fost
Au ramas doar campuri inghetate
Si vijelii fara rost
Ne bat peste gradinile uitate si moarte

Nu mai avem nevoie de caldura
Nici de fructe mari si gustoase
Le aruncam privindu-le cu ura
Acum ne par mici si scarboase

Ne lipsim de cereale si paine
Nici foamea nu-si mai cere tributul
Ducem acum o viata de caine
Privind cu frica la ziua de maine

Uita-ne primavara si pleaca acasa
Ultima iarna prea mult ne-nghetat
Uita-ne primavara si pleaca acasa
Uita-ne primavara caci noi te-am uitat

Despre mine

Talentele se nasc mereu. Mereu unui copil i se apropie de suflet o stea norocoasa. De multe ori acea stea se pierde in mijlocul omenirii se pierde in mijlocul atator rautati si invidii, publicati o poezie nu conteaza cat de proasta dar sa o publicati sa vada lumea ca speranta moare ultima. Inceputul e mai greu oricum.