Ma plimb incet cu pas nesigur
Peste inrositul sumbru camp
E plin de trupuri dar sunt singur
Intorc privirea cand si cand
Nu vad nimic nici un copac
Nu vad vre-un nor cu puful dalb
Doar in fata unui lac
Isi oglindeste luna trupul alb
Pas dupa pas calc cate-un trup
Sub talpa-mi scartaie un suflet
Bucati de carne incet se rup
Mi se lipesc incet de cuget
Aici un trup aici o arma
Aici doi morti cu fata aramie
Nenorocit destin si moartea calpa
Se intinde din nou peste campie
Un rau de sange incet se scurge
Si vad si aud cadavre peste tot
Imi vine a rade si a plange
Ei sunt spartani, eu sunt hilot
Ei au murit incununati de glorie
Dar eu traiesc in aura de frica
Sunt protejat de aceasta veche scorpie
Impotriva caruia spiritu-mi se ridica
As vrea sa mor dar draga-mi este viata
As vrea sa fiu un trup lipsit de suflet
Sa fiu o stana cu inima de gheata
Lipsit de amor lipsit de cuget
As vrea sa il pictez pe Eros orb
Sa umblu mort prin lume
Si negru ca un corb
Lipsit de Dumnezeu si fara nume
Publicat de
Faust
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu