Viitorii poeti

Un popor e mort atunci cand ii mor cuvintele. O poezie pentru un popor

Aveam atunci vre-o sase primaveri
Cand te-am vazut inlacrimata
Si stapanita de dureri

M-am apropiat incet de tine
Si ti-am zambit
Si ti-am soptit incet ca totu-i bine

Tu m-ai strans in brate si mi-ai dat un sarut
Erai asa de frumoasa cu ochii-nlacrimati
Ti-am spus ca n-o sa te uit

Mi-ai pus mana pe par te-ai ridicat incet
Si ai plecat
Lasand in urma un suflet

Atunci asa de tanar si de colorat
Azi asa de trist
Mama se pare te-am uitat

De atunci asa de trist si de orfan
Umbland din dureri in dureri
Te uitam an dupa an

Cand in sfarsit te-am regasit
Intr-o groapa
Ce trist am zambit

Aveai o groapa frumoasa
Langa groapa doi salcami minunati
Aici e acum noua ta casa

Ai plecat de la mine cand te ceream mai mult
Azi ce pot face
Inima moarta nu te ascult

De ce ai plecat ?
De ce m-ai uitat ?

Despre mine

Talentele se nasc mereu. Mereu unui copil i se apropie de suflet o stea norocoasa. De multe ori acea stea se pierde in mijlocul omenirii se pierde in mijlocul atator rautati si invidii, publicati o poezie nu conteaza cat de proasta dar sa o publicati sa vada lumea ca speranta moare ultima. Inceputul e mai greu oricum.