Viitorii poeti

Un popor e mort atunci cand ii mor cuvintele. O poezie pentru un popor

Stefane maria ta
Incepem a ne retrage
Oastea turca nu vrea pace
Si armata a pierit
Pruncii tarii au murit
Stefane maria ta
Dusmanii vrem sa-i batem
Dar armata nu avem
Spune-ne ce sa facem !

Dute-n varf de munte
Si incaleca pe-o luntre
Si aduna codriul des
Zi ca n-are de ales
Zi sa vina sa se bata
Sa distruga oastea toata
Si apoi dute in varf de tara
Toti flacai or sa sara
Si striga din cornul meu
Sa vina flacai mereu
Si aduna oaste mare
Sa vina in ajutare
Sa vina toti pruncii tarii
Sa bata praful cararii
Sa vina sa bata turci
Toti flacai sa-i aduci
Sa le dai arme si vin
Tuica dulce de pelin
Sa le dai la toti pamant
Sa vina manati de vant
Si apoi dute la castel
Si canta din menestrel
Canta o oda tare dulce
Toti dusmanii sa ii culce
Si canta o doina amara
Toti dusmanii or sa moara
Si apoi spune si o ruga
Toti dusmanii or sa fuga
Sa moara dusmanii tari
Sa bata praful cararii
Si sa stie ca mai tare
Este tot Stefan cel Mare

Despre mine

Talentele se nasc mereu. Mereu unui copil i se apropie de suflet o stea norocoasa. De multe ori acea stea se pierde in mijlocul omenirii se pierde in mijlocul atator rautati si invidii, publicati o poezie nu conteaza cat de proasta dar sa o publicati sa vada lumea ca speranta moare ultima. Inceputul e mai greu oricum.