Viitorii poeti

Dar iata cum luna coboara
Sub linia orizontului pustiu
Doar bietul cocor inca zboara
Sa demonstreze ca e viu

O salcie batrana se pleaca
Si florile calea-mi deschid
Sentimente de amor ma incearca
Dar le ascund si le-nchid

Ma apropii incet de izvor
Si-l vad ca nu mai are apa de dat
A mai ramas doar un firisor
Restul parca s-a scurs peste iad

De ce destinul s-a oprit chiar acum
In aceasta padure hidoasa
Poate s-a ratacit de al lui drum
Si nici nu ar vrea sa se-ntoarca acasa

De ce nu s-a oprit intr-o gara
Sa ma pot urca intr-un tren si sa plec
Sa fumez linistit o tigara
Si apoi mai departe sa trec

Acum trebuie sa astept timpul chior
Sa ma duca de aici cat mai curand
Ma urc intr-un pom si strig : Ajutor
Dar e prea pustiu nenorocitul pamant

Si imi raspunde doar vantul
Cu un suierat asa de sinistru
Si asa incet i se aude cantul
De departe al unui maestru

Mai am ceva de facut ?
Sa ma culc sub un pom
Sa ma gandesc la timpul trecut
Cand eram si eu om

Acum am ajuns calator
Din destin in destin
Din amor in amor
Din strain in strain