Viitorii poeti

Un popor e mort atunci cand ii mor cuvintele. O poezie pentru un popor

Si pleaca toti si pleaca fiecare
Pe drumul lor tocit de atata pas
Doar eu raman caci eu nu am carare
sunt doar nenorocitul
Ce-n urma a ramas

Toti pomii primaveri se sting incet si mor
Si pasari nu mai sunt pe cerul fara veste
Si bietul om ce-s eu isi canta bietul dor
La marginea padurii triste el spune o poveste

Dar nimeni nu asculta si nimeni nu aude
Doar propriile sperante se pare ca-s acolo
Vin ploiile si-i spala trecuturile crude
Nimic nu mai ramane din bietul om ce-s eu
Lumina lui Apolo

Despre mine

Talentele se nasc mereu. Mereu unui copil i se apropie de suflet o stea norocoasa. De multe ori acea stea se pierde in mijlocul omenirii se pierde in mijlocul atator rautati si invidii, publicati o poezie nu conteaza cat de proasta dar sa o publicati sa vada lumea ca speranta moare ultima. Inceputul e mai greu oricum.