Viitorii poeti

Copii orfani

De ar fi sa mor in clipa asta prematura
De ar fi sa plec pe drumul catre iad
Sa stiti ca n-as muri in inima cu ura
Si n-as muri stiindu-ma vinovat

Cu chipul sus la fel ca imparatii
Eu as muri in in orice si ce moment
Si nici nu as depune contestatii
Si nici nu as cere sa-mi faceti monument

M-as duce fara sa plang la moarte
M-as duce asa incet , un om sfarsit
Stiind ca sicriul nimeni n-o sa mi-l poarte
Si stiind ca niciodata nimeni nu m-a iubit

Am fost copilul lumii intregi
Am fost o umbra peste o planeta
Am fost o albie doar pentru rauri seci
Am fost ca un Romeo lisit de a lui Julieta

Am fost de toate si totusi nu am fost nimic
Am fost doar o adiere trista de vant
Am fost un gand prea stirb si prea mic
Sa merit si eu un loc pe pamant

Si cand m-am treansformat din gand in idee
Cand am crescut frumos ca si voi
Cu glasul lin de orhidee
Ce ati facut ? M-ati aruncat la gunoi

Dar nu-i nimic caci nu sunt suparat
Si nici nu reprosez cuvia ceva
Nici mamei mele care se pare m-a uitat
Si ma lasat al nimenui demult candva

Nu reposez nici lumii intregi
Ca m-a scuipat si m-a batut cu bolovani
Si mi-a aruncat doar vorbe goale si reci
Va plang pe voi copii nenorociti si orfani

La fel ca mine veti ajunge si voi
Ca prea sunteti singuri pe lume
Ajungeti si voi in lumea de apoi
Gata cu foamea lipsita de nume

Aici printre oameni se pare
Ca nu aveti sau meritati vre-un loc
Nici pe intinsul uscat nici in adanca mare
N-aveti nimic , ingeri lipsiti de noroc

Aveti doar dreptul sa muriti ca mine
Aveti chiar obligatia sa va stingeti
Sa mergeti intr-un loc sa va fie si voua bine
Sau puteti ramane muritori si sa plangeti

Copii orfani , un handicap in coasta omenirii
Copii orfani doar rodul unor iubiri ce au pierit
Va veni si pentru voi o clipa a mantuirii
Cand se vor cai cei care nu v-au iubit