De-as fi doar eu pe aceasta lume
Nestingherit si liber tot mereu
M-as lepada de propriul nume
Si m-as juca de-a Prometeu
De-o stanca in mare incatusat
As plange si m-as zbate firos
As fi inca un Prometeu uitat
Si torturat de timpul pacatos
Zi de zi si vesnic va sa vina
Un vultur auriu cu chip de zeu
Sa imi manance ficatii pe lumina
Ca pe intuneric sa creasca iar mereu
Intr-un final cand o sa treaca
Atatea secole de chin si de dureri
Stanca de care sunt legat sa sparga
Jugul pe care-l port de atatea veri
O dulce libertate bun venit
In ziua mea eu ma intorc la tine
Desi mult mai batran si chinuit
In sanul tau ma simt mai bine
Tot singur pe pamant sunt si acum
Dar parca nu imi place singur pe vecie
As vrea sa o apuc pe vechiul drum
Sa pot gusta si eu o bucurie
Iata-l azi cum porneste bietul eu
In cautare oamenilor ce lipsesc
Eu care ma jucam de-a Prometeu
Mi-am dat seama ca trebuie sa iubesc
Publicat de
Faust
comentarii (0)